A.P. Cehov - "Chirurgie"
Un spital al semstvei. In lipsa doctorului, plecat sa se insoare, bolnavii sint primiti de felcerul Kureatin, un grasun de vreo patruzeci de ani, cu un veston de matase ponosit si pantaloni de flanela jerpeliti. Are infatisarea omlului multumit, patruns de simtul datoriei. In mana stanga, intre degetul aratator si cel mijlociu, tine o tigara de foi, care raspandeste un miros urat.
In sala de asteptare intra dascalul Vonmiglasov, un batran inalt, vanjos, cu o rasa cafenie, incins cu un brau lat de piele. La ochiul drept are o albeata si il tine pe jumatate inchis, iar pe nas are un neg care de departe aduce cu o musca. Cateva clipe, dascalul cauta cu privirea o icoana, dar, negasind asa ceva, isi face semnul crucii in fata unei damigene cu fenol, dupa care scoate dintr-o batista rosie o prescura si o intinde cu o plecaciune felcerului.
- A-a-a... respectele mele! - spune aceasta, cascand. Cu ce ocazie pe la noi?
- In primul rand, iti urez o duminica placuta, Serghei Kuzmici... Chiar la domnia ta veneam... Adevar graieste psaltirea:"Bautura mea am amestecato cu lacrimi!" M-am asezat deunazi cu batrana mea la ceai si - ce sa-ti spun? - nici jeliurile, nici picaturile, nimic, nimic nu ma ajutat! Imi venea sa mor, nu alta... Cum luam o inghititura de ceai, simteam ca ma apuca lesinul! Si sa nu crezi ca numai maseaua ma durea: tot obrazul imi zvancnea infiorator! De ureche, nici nu mai vorbesc, de parca mi se infipse in ea, sa-mi fie cu iertare, un cui sau cine stie ce alta dracovenie! Si ma-mpungea, ma-mpungea! "Incarcatu-mi-am sufletul cu pacate rusinoase si in trandavie traitu-mi-am traiul..." M-a pedepsit Dumnezeu pentru pacatele mele, Serghei Kuzmici! Dupa liturghie, parintele m-a mustrat : "Te-ai facut fonf si sisiit, Efim! Nu se intelege nimic din ceea ce canti." Dar judeca dumneata, Serghei Kuzmici, mai poate fi vorba de cantat, cand nici nu pot sa deschid gura, de umflata e mi-e, si cand n-am inchis ochii toata noaptea...
- Mda... Ia loc, te rog... Deschide gura!
Vonmiglasov se aseza si deschide gura.
Kureatin se incrunta, se uita in gura pacientului, si printre dintii ingalbeniti de vreme si de tutun zareste o masea blagoslovita cu o carie cat toate zilele.
- Parintele diacon m-a invatat sa-i pun mereu vodca cu hrean, da' tot degeaba. Glikeria Anisimovna, Dumnezeu sa-i dea sanatate, mi-a dat o ata de la muntele Athos, ca s-o port la incheietura mainii, si mi-a spus sa-mi clatesc gura cu lapte cald; ata mi-am pus-o, cat despre lapte, marturisesc ca n-am indraznit: sint om cu frica lui Dumnezeu, sintem in post...
- Astea-s supersitii... (Pauza.) Efim Miheici, maseaua trebuie scoasa!
- Apai, cum zici dumneata c-o fi mai bine, Serghei Kuzmici. Ca de aceeai ai invatat, ca sa te pricepi la treaba asta, ca sa stii ce trebuie scos si ce nu, ce poate fi lecuit cu picaturi sau cu altceva... De aceea santeti pusi aici, binefacatorilor, Dumnezeu sa va dea sanatate... Iar noi sa ne rugam pentru voi zi si noapte... pana la sfarsitul vietii...
- E o nimica toata... face felcerul pe modestul, apropiindu-se de dulapior si scotocind printre instrumente. Chirurgia e un fleac... Iti trebuie numai obisnuinta si mana sigura... incolo... e o nimica toata... Mai zilele trecute a venit aici, ca si dumneata, mosierul Aleksandr Ivanici Eghipetski... Tot pentru o masea... E un om tare invatat, ma intreba de toate, voia sa stie despre toate cum si ce. Mi-a strans mana, mi-a vorbit frumos... A stat sapte ani la Petersburg, pe toti profesorii i-a cunoscut... Mult am mai discutat amandoi. Si el s-a rugat de mine : "Scoate-mi-o, Serghei Kuzmici!" "De ce sa n-o scot, daca se poate scoate?" Numai ca, vezi dumneata, la treaba asta trebuie sa te pricepi, altfel nu merge... sant masele si masele: una o scoti cu clestele, alta cu parghia, alta cu cheia... Fiecare cu socoteala ei.
Felcerul ia in mana parghia, se uita cateva clipe la ea nehotarat, apoi o pune la loc si ia clestele.
- Acum deschide gura cat poti de mare... spune el, apropiindu-se de dascal. Las' ca ii venim noi acusi de hac... E o nimica toata... Crestam putin gingia... facem o tractiune pe directia axului vertical... si gata...(Face o incizie pe gingie) Si gata...
- Sinteti binefacatorii nostri... Noi, prostii, nu intelegem nimic, dar pe voi v-a luminat Dumnezeu...
- Nu mai vorbi cu gura deschisa...Maseaua asta e usor de tras; cand se intampla sa fie numai radacina, atunci e greu. Aici e o nimica toata...(Prinde maseaua cu clestele) Stai, nu te misca...Stai linistit... Acusi... (Incepe sa traga.) Principalul este s-o apuci cat mai de jos...(Continua sa traga.) ca sa nu i se rupa coroana...
- Doamne, Dumnezeule.... Maica Precista... A-a-a.
- Stai, stai cuminte... Nu ma tine de mana! Lasa bratele jos! (Trage din nou) Nu mai e mult... Acusi, acusi... Sa nu crezi ca-i treaba usoara...
- Dumnezeule... mare... Sfintii parinti! Vale-e-u... Smuceste-o, smuceste-o odata! Cat ai sa tragi din ea?
- Astai treaba serioasa... Chirurgie... Nu se poate dintr-o data... cu un , cu doua...
Vonmiglasov, cu ochii cat cepele, ridica genunchii pana la piept, isi inchirceste degelete si ghifiie... Pe fata lui stacojie rasar broboane de suroare si ochii i se umplu de lacrimi. Kureatin, aplecat peste gura dascalului, sufla zgomotos, se muta mereu de pe un picior pe celalalt si trage, trage... Trec cateva clipe chinuitoare si... clestele aluneca de pe masea. Dascalul sare in picioare, baga degetele in gura, pipaie si descopera maseaua la locul ei.
- Ai tras-o ai? - spune el cu glas plangaret si in acelasi timp batjocoritor. Trage-te-ar dracii pe lumea cealalta! Apai multumesc! Daca nu te pricepi sa scoti o masea, nu te apuca! Vad negru inaintea ochilor...
- Daca nu-ti tii mainile acasa! - se supara felcerul. Eu trageam, si tu ma tit impingeai si spuneai fel de fel de prostii... Tampitule..!
- Tampit esti tu!
- Ce crezi, badarane, ca asa se scoate o masea? Cat ai bate din palme? Poftim, incearca tu! Habar n-ai de nimic! Nu stii decat sa te catari in clopotnita si sa tragi clopotele!... Auzi dumneata, cica nu ma pricep! S-a gasit cine sa ma invete! I-am scos maseaua domnului Aleksandr Ivanici Eghipetski, si n-a spus un pis... E un om mai ceva ca tine, dar n-a dat din maini ca un apucat. Acum stai jos! Stai jos cand iti spun!
- Nu mai pot... Lasa-ma sa-mi trag sufletul... Of! (se aseza pe scaun.) Numai sa nu tragi din ea incetul cu incetul: smuceste-o si gata! Auzi, sa nu tragi, sa smucesti... Dintr-o data!
- Nu mai incerca sa ma inveti pe un invatat! Doamne, ce lume inculta! Daca stai mai mult timp cu oameni ca astia, poti sa innebunesti! Deschide gura...(Apuca maseaua cu clestele.) Chirurgia nu-i un fleac, mai frate... e altceva decat sa bolmojesti rugaciuni in strana...( Incepe sa traga.) Nu te misca... Maseaua e batrana, se vede ca are radacini adanci...(Trage.) Nu te misca... Asa... asa... Stai linistit... Ei, ei... (se aude un pirait.) Vezi! Stiam eu!
Timp de un minut Vonmiglasov sade nemiscat, de parca l-ar fi lovit cineva in moalele capului. E ametit... Priveste indobitocit in gol, si sudoarea ii siruie pe fata alba ca varul.
- Trebuia sa iau parghia... mormaie felcerul. Ei comedie!
Venindu-si in fire, dascalul baga degetele in gura, si in locul maselei, gaseste doi colti ascutiti.
- Afurisitule!... geme el. V-ati oplosit aici spre nenorocirea noastra, irozilor!
- Frumos iti sade sa faci taraboi... mormaie felcerul, punand clestele la loc in dulapior. Necioplitule... Se vede ca nu te-au batut destul cit ai fost seminarist... Domnul Aleksandr Ivanovici Eghipetski a stat vreo sapte ani la Petersburg... Asta zic si eu cultura... numai hainele de pe el faceau o suta de ruble... Si uite ca n-a facut taraboi... Pe cand tu ocarasti de parca cine stie cine ai fi! Lasa, nu-i nimic, nu crapi tu din asta!
Dascalul isi ia prescura de pe masa si pleaca acasa, cu mana la falca.
In sala de asteptare intra dascalul Vonmiglasov, un batran inalt, vanjos, cu o rasa cafenie, incins cu un brau lat de piele. La ochiul drept are o albeata si il tine pe jumatate inchis, iar pe nas are un neg care de departe aduce cu o musca. Cateva clipe, dascalul cauta cu privirea o icoana, dar, negasind asa ceva, isi face semnul crucii in fata unei damigene cu fenol, dupa care scoate dintr-o batista rosie o prescura si o intinde cu o plecaciune felcerului.
- A-a-a... respectele mele! - spune aceasta, cascand. Cu ce ocazie pe la noi?
- In primul rand, iti urez o duminica placuta, Serghei Kuzmici... Chiar la domnia ta veneam... Adevar graieste psaltirea:"Bautura mea am amestecato cu lacrimi!" M-am asezat deunazi cu batrana mea la ceai si - ce sa-ti spun? - nici jeliurile, nici picaturile, nimic, nimic nu ma ajutat! Imi venea sa mor, nu alta... Cum luam o inghititura de ceai, simteam ca ma apuca lesinul! Si sa nu crezi ca numai maseaua ma durea: tot obrazul imi zvancnea infiorator! De ureche, nici nu mai vorbesc, de parca mi se infipse in ea, sa-mi fie cu iertare, un cui sau cine stie ce alta dracovenie! Si ma-mpungea, ma-mpungea! "Incarcatu-mi-am sufletul cu pacate rusinoase si in trandavie traitu-mi-am traiul..." M-a pedepsit Dumnezeu pentru pacatele mele, Serghei Kuzmici! Dupa liturghie, parintele m-a mustrat : "Te-ai facut fonf si sisiit, Efim! Nu se intelege nimic din ceea ce canti." Dar judeca dumneata, Serghei Kuzmici, mai poate fi vorba de cantat, cand nici nu pot sa deschid gura, de umflata e mi-e, si cand n-am inchis ochii toata noaptea...
- Mda... Ia loc, te rog... Deschide gura!
Vonmiglasov se aseza si deschide gura.
Kureatin se incrunta, se uita in gura pacientului, si printre dintii ingalbeniti de vreme si de tutun zareste o masea blagoslovita cu o carie cat toate zilele.
- Parintele diacon m-a invatat sa-i pun mereu vodca cu hrean, da' tot degeaba. Glikeria Anisimovna, Dumnezeu sa-i dea sanatate, mi-a dat o ata de la muntele Athos, ca s-o port la incheietura mainii, si mi-a spus sa-mi clatesc gura cu lapte cald; ata mi-am pus-o, cat despre lapte, marturisesc ca n-am indraznit: sint om cu frica lui Dumnezeu, sintem in post...
- Astea-s supersitii... (Pauza.) Efim Miheici, maseaua trebuie scoasa!
- Apai, cum zici dumneata c-o fi mai bine, Serghei Kuzmici. Ca de aceeai ai invatat, ca sa te pricepi la treaba asta, ca sa stii ce trebuie scos si ce nu, ce poate fi lecuit cu picaturi sau cu altceva... De aceea santeti pusi aici, binefacatorilor, Dumnezeu sa va dea sanatate... Iar noi sa ne rugam pentru voi zi si noapte... pana la sfarsitul vietii...
- E o nimica toata... face felcerul pe modestul, apropiindu-se de dulapior si scotocind printre instrumente. Chirurgia e un fleac... Iti trebuie numai obisnuinta si mana sigura... incolo... e o nimica toata... Mai zilele trecute a venit aici, ca si dumneata, mosierul Aleksandr Ivanici Eghipetski... Tot pentru o masea... E un om tare invatat, ma intreba de toate, voia sa stie despre toate cum si ce. Mi-a strans mana, mi-a vorbit frumos... A stat sapte ani la Petersburg, pe toti profesorii i-a cunoscut... Mult am mai discutat amandoi. Si el s-a rugat de mine : "Scoate-mi-o, Serghei Kuzmici!" "De ce sa n-o scot, daca se poate scoate?" Numai ca, vezi dumneata, la treaba asta trebuie sa te pricepi, altfel nu merge... sant masele si masele: una o scoti cu clestele, alta cu parghia, alta cu cheia... Fiecare cu socoteala ei.
Felcerul ia in mana parghia, se uita cateva clipe la ea nehotarat, apoi o pune la loc si ia clestele.
- Acum deschide gura cat poti de mare... spune el, apropiindu-se de dascal. Las' ca ii venim noi acusi de hac... E o nimica toata... Crestam putin gingia... facem o tractiune pe directia axului vertical... si gata...(Face o incizie pe gingie) Si gata...
- Sinteti binefacatorii nostri... Noi, prostii, nu intelegem nimic, dar pe voi v-a luminat Dumnezeu...
- Nu mai vorbi cu gura deschisa...Maseaua asta e usor de tras; cand se intampla sa fie numai radacina, atunci e greu. Aici e o nimica toata...(Prinde maseaua cu clestele) Stai, nu te misca...Stai linistit... Acusi... (Incepe sa traga.) Principalul este s-o apuci cat mai de jos...(Continua sa traga.) ca sa nu i se rupa coroana...
- Doamne, Dumnezeule.... Maica Precista... A-a-a.
- Stai, stai cuminte... Nu ma tine de mana! Lasa bratele jos! (Trage din nou) Nu mai e mult... Acusi, acusi... Sa nu crezi ca-i treaba usoara...
- Dumnezeule... mare... Sfintii parinti! Vale-e-u... Smuceste-o, smuceste-o odata! Cat ai sa tragi din ea?
- Astai treaba serioasa... Chirurgie... Nu se poate dintr-o data... cu un , cu doua...
Vonmiglasov, cu ochii cat cepele, ridica genunchii pana la piept, isi inchirceste degelete si ghifiie... Pe fata lui stacojie rasar broboane de suroare si ochii i se umplu de lacrimi. Kureatin, aplecat peste gura dascalului, sufla zgomotos, se muta mereu de pe un picior pe celalalt si trage, trage... Trec cateva clipe chinuitoare si... clestele aluneca de pe masea. Dascalul sare in picioare, baga degetele in gura, pipaie si descopera maseaua la locul ei.
- Ai tras-o ai? - spune el cu glas plangaret si in acelasi timp batjocoritor. Trage-te-ar dracii pe lumea cealalta! Apai multumesc! Daca nu te pricepi sa scoti o masea, nu te apuca! Vad negru inaintea ochilor...
- Daca nu-ti tii mainile acasa! - se supara felcerul. Eu trageam, si tu ma tit impingeai si spuneai fel de fel de prostii... Tampitule..!
- Tampit esti tu!
- Ce crezi, badarane, ca asa se scoate o masea? Cat ai bate din palme? Poftim, incearca tu! Habar n-ai de nimic! Nu stii decat sa te catari in clopotnita si sa tragi clopotele!... Auzi dumneata, cica nu ma pricep! S-a gasit cine sa ma invete! I-am scos maseaua domnului Aleksandr Ivanici Eghipetski, si n-a spus un pis... E un om mai ceva ca tine, dar n-a dat din maini ca un apucat. Acum stai jos! Stai jos cand iti spun!
- Nu mai pot... Lasa-ma sa-mi trag sufletul... Of! (se aseza pe scaun.) Numai sa nu tragi din ea incetul cu incetul: smuceste-o si gata! Auzi, sa nu tragi, sa smucesti... Dintr-o data!
- Nu mai incerca sa ma inveti pe un invatat! Doamne, ce lume inculta! Daca stai mai mult timp cu oameni ca astia, poti sa innebunesti! Deschide gura...(Apuca maseaua cu clestele.) Chirurgia nu-i un fleac, mai frate... e altceva decat sa bolmojesti rugaciuni in strana...( Incepe sa traga.) Nu te misca... Maseaua e batrana, se vede ca are radacini adanci...(Trage.) Nu te misca... Asa... asa... Stai linistit... Ei, ei... (se aude un pirait.) Vezi! Stiam eu!
Timp de un minut Vonmiglasov sade nemiscat, de parca l-ar fi lovit cineva in moalele capului. E ametit... Priveste indobitocit in gol, si sudoarea ii siruie pe fata alba ca varul.
- Trebuia sa iau parghia... mormaie felcerul. Ei comedie!
Venindu-si in fire, dascalul baga degetele in gura, si in locul maselei, gaseste doi colti ascutiti.
- Afurisitule!... geme el. V-ati oplosit aici spre nenorocirea noastra, irozilor!
- Frumos iti sade sa faci taraboi... mormaie felcerul, punand clestele la loc in dulapior. Necioplitule... Se vede ca nu te-au batut destul cit ai fost seminarist... Domnul Aleksandr Ivanovici Eghipetski a stat vreo sapte ani la Petersburg... Asta zic si eu cultura... numai hainele de pe el faceau o suta de ruble... Si uite ca n-a facut taraboi... Pe cand tu ocarasti de parca cine stie cine ai fi! Lasa, nu-i nimic, nu crapi tu din asta!
Dascalul isi ia prescura de pe masa si pleaca acasa, cu mana la falca.
Comentarii
Trimiteți un comentariu